Despre mine

... DESPRE MINE ...

Salut!! ... Sunt, să spunem, Gică, și am trecut de mult de vremea copilăriei. Adică, da, ... am o vârstă puțin mai înaintată, și, să mă prezint într-o notă puțin mai hazlie, am ajuns în punctul în care se spune că oamenii încep să „dea în mintea copiilor”. De aceea, am considerat că este momentul să încep, odată cu transformarea personalității mele, o lungă călătorie prin lumea țâncilor. Este timpul să mă exprim exact așa cum sunt.

În același timp, sunt un mare susținător al educației copiilor, începută de la o vârstă fragedă. Nu, să nu credeți că, până acum, am avut vreo legătură cu educația preșcolarilor. Dar, într-o oarecare măsură, prin prisma jobului pe care l-am avut o bună perioadă de timp, educația adolescenților și a persoanelor aflate la o maturitate bine conturată a fost una din obligațiile mele.

Aceste, cele două caracteristici personale, m-au împins să fac un pas, pe cât de important pentru karma mea, pe atât de interesant și educativ pentru copiii care se află la vârsta nesfârșitelor întrebări. Și,

totodată, sunt sigur că voi face față inocenței acelor copii care vor fi interesați de blogul meu.

Dar să lăsăm imaginea mea, care nu face obiectul întrebărilor principalilor cititori, și să trecem la explicațiile adevăratelor lucruri care se vor derula prin intermediul acestui blog.

Se spune că, încă din copilărie, creierul se comportă ca un burete pentru absorbția tuturor informațiilor generate de mediul exterior. Și este o realitate, dar numai în cazul în care oamenii din jurul copilului au o implicare corectă, activă și pe o perioadă nelimitată. În primul rând, în perioada când copiii încep să învețe să vorbească, dacă părinții, bunicii sau orice persoane apropiate acestora interacționează verbal cu ei, vocabularul lor se va extinde permanent și vor putea să își formuleze mai clar cererile și întrebările necesare formării lor ca oameni.

În al doilea rând, cunoștințele din diferite domenii îi vor ajuta să-și răspundă propriilor întrebări și vor putea să se integreze mai ușor în grupurile de colegi și prieteni.

Toate acestea au rolul să le întărească personalitatea, să le accentueze emoțiile pozitive și să le dezvolte evoluția proprie în societate.

Nu știu dacă toți părinții sunt în asentiment cu mine.

Totuși, eu cred că niște explicații, privind lucrurile pe care le vedem, simțim și auzim, date pe înțelesul celor mici, vor putea fi, pe lângă o dezvoltare intelectuală armonioasă, și un mod de delectare a lor.

În același timp, am avut senzația că, folosirea timpului meu liber pentru realizarea unor cărți de copii va fi un mod de relaxare și, nu în ultimul rând, o cale de a reexplora lumea puștilor.

Plecând de la această idee, m-am hotărât să scriu mici povestioare, care să acapareze atenția copiilor și să le facă cunoștință cu lumea înconjurătoare. Bineînțeles, aceste povestioare vor putea ajunge la destinatar (și, aici mă refer la copii) doar prin intermediul vostru, al părinților sau bunicilor. Și, în paralel cu aceste povestioare, fiecare copil se va bucura și de pagini desenate, care să le stimuleze memoria și să-i ducă în lumea personajelor principale.

Să nu mai lungesc vorba, să nu mai plictisesc principalii urmăritori ai blogului, voi lăsa la latitudinea fiecăruia, dacă este interesat sau nu de poveștile educative expuse în următoarele capitole.